Un semn de carte este un obiect ce marcheaza pagina intr-o carte unde a fost intrerupta lectura.

          In contextul internetului, un semn de carte este o legatura efectuata de catre un program informatic (de obicei un browser) catre o pagina des folosita de catre utilizator.

          Semnul de carte (care poate fi ingust sau lat, scurt sau lung, dar totdeauna subtire) poate fi volant sau fix (de obicei, lipit sus sub cotor).

          Materialul din care este confectionat poate fi hartie, carton, celuloid, material plastic, piele, panza, fildes etc.

          In limba romana se foloseste ca regionalism si denumirea de „zaloaga”.

          Unele persoane indoaie pagina in loc sa foloseasca un semn de carte, iar alte persoane folosesc ca semn de carte fasii de hartie, bancnote, fire de iarba, bilete, sau chiar si cuie.

          Nu este clar cine si cand a inventat semnul de carte. O legenda glumeata spune ca un calugar irlandez, Coloman din Elo, avea o musca pe care, la intreruperea lecturii, o punea sa stea pe ultimul rand citit. Pe unele din picturile lui Jan van Eyck din prima parte a secolului al XV-lea, pot fi vazute semne de carte in cartile de rugaciuni. Una din primele mentiuni ale unui semn de carte este din in anul 1584, cand regina Elisabeta I a primit cadou un semn de carte din matase franjurata din partea tipografului regal Christopher Barker.

          Cam in jurul anului 1830 au inceput sa fie folosite semne de carte din hartie Bristol perforata, rectangulara, cu text brodat. Cam in 1862, Thomas Stevens, un tesator de matase din Coventry, Anglia a devenit principalul producator de semne de carte din matase.